La împlinirea a 100 de ani de când România și-a încredințat tezaurul Rusiei, spre a fi păstrat în siguranță, realizatorul TV Marian Voicu a lansat, la Constanța, în cadrul unei conferințe organizate de Facultatea de Istorie și Științe Politice – Universitatea „Ovidius”, lucrarea „Tezaurul României de la Moscova, Inventarul unei istorii de o sută de ani”. În prezentarea pe care a făcut-o lucrării și autorului, prodecanul FISP, lector univ. dr. Daniel Citirigă, a apreciat cartea drept „cea mai amplă lucrare dedicată subiectului”.
În acest volum, Marian Voicu a creat o nouă viziune asupra tezaurului României, în urma unei documentări foarte serioase, pe baza consultării arhivei diplomatice, a rapoartelor și proceselor verbale oficiale, a inventarelor valorilor evacuate, materialelor apărute în presă, a jurnalelor personalităților implicate, a corespondenței oficiale și a altor documente de arhivă, precum și a unei serii de interviuri realizate de autor. Așa cum a menționat autorul în prezentarea sa, pentru cei mai mulţi dintre români, tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XVI-lea.
În toată această perioadă de timp, de două ori s-a transmis vestea cum că tezaurul s-ar întoarce în România, în prima fază în 1935 Rusia a trimis, cu mare fast, în portul Constanța, o parte neînsemnată din arhivă, documente ale ministerelor și alte documente fără valoare istorică, dar toate acestea fiind mascate de trimiterea concomitentă a osemintelor lui Dimitrie Cantemir, prilej cu care diplomația rusă a transformat un nimic într-un mare motiv de sărbătoare. În faza a doua, în anul 1956, Rusia a trimis o parte însemnată a operelor de artă medievală, artă modernă și contemporană, care, între timp, fuseseră scoase din cutiile sigilate în care se păstrau la Moscova și restaurate.
„Încercaţi să îi povestiţi unui rus, rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentru români, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iată o situaţie fără ieşire”, a spus Marian Voicu în cadrul conferinței pe care a susținut-o vineri, 18 mai, la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius”.
Marian Voicu este jurnalist și de peste 20 de ani își desfășoară activitatea în televiziune şi la radio, ca moderator şi producător. Timp de zece ani a realizat documentare pentru TVR despre comunităţile româneşti – de la istro-români şi aromâni până la românii de peste Bug şi cei din Federaţia Rusă. Este primul jurnalist român care a filmat în Sudan, Uganda şi Siberia.
