Muftiul Muurat Iusuf: „Există o diferență de interpretare a Islamului în rândul suniților din România”

muftiuConduce Cultul Musulman din România de 10 ani, iar în prezent candidează pentru un nou mandat de muftiu, alegerile urmând a avea loc în ziua de 26 martie 2015. Potrivit propriilor declarații, acesta ar fi și ultimul mandat în fruntea comunității musulmane din România, timp în care și-ar dori, printre altele, să reabiliteze toate lăcașurile de cult musulmane care necesită executarea unor lucrări în acest sens. Într-un interviu acordat publicației „Interetnica”, Muftiul Muurat Iusuf vorbește atât despre proiectele sale finalizate, despre cele pe care le are în plan dacă va mai ocupa funcția de șef al Cultului Musulman din România pentru încă cinci ani, dar și despre situația actuală a comunității musulmane din România și relațiile acesteia cu alte culte și cu reprezentanțele diplomatice acreditate în țara noastră.

Sunteți în plină campanie pentru un nou mandat de Muftiu al Cultului Musulman din România. Ar fi al treilea. Cum caracterizați activitatea dumneavoastră de până acum?

Am încercat mereu să fiu în slujba comunității mele, în primul rând să slujesc principiile divine și să explic ceea ce bunul Allah ne-a transmis nouă, să explic Coranul cel Sfânt, să explic tradiția Profetului și să creez o comunitate unită și loială țării în care trăim. Spun acest lucru pentru că trăim într-o țară în care ne este garantată libertatea de explimare, libertatea religioasă. Eu o spun pentru că particip la foarte multe întâlniri internaționale și acolo se dezbat problemele cu care se confruntă comunitățile din țările respective, iar comunitatea musulmană din România este una foarte norocoasă în ceea ce privește libertatea de a-și practica religia. Se poate face chiar un studiu în acest sens și se poate vedea realitatea de aici și cea din alte state din Europa. De aceea am spus că ar trebui ca toată comunitatea musulmană din România să fie loială acestei țări și să-i mulțumească pentru drepturile și libertățile pe care ni le acordă.

Ați spus „ar trebui”…

Am spus „ar trebui” pentru că sunt și persoane care sunt influențate de anumite curente din afară și încearcă să promoveze un Islam specific țării respective sau un Islam bazat pe o ideologie anume. Din păcate, eu când am spus de Islamul tradițional în România am fost înțeles greșit. Baza Islamului este Coranul și tradiția Profetului, iar când spun Islam tradițional este vorba despre Islamul practicat în țara mea, care a avut la bază Coranul și tradiția Profetului și în niciun caz nu a avut la bază unele interpretări religioase sau ideologii care privesc Islamul. Vreau să fiu bine înțeles că atunci când spun Islamul tradițional nu spun că este vorba despre acel Islam inventat undeva în România. Știm foarte bine Istoria Islamului, cunoaștem foarte bine originea acestei religii, sensul acestui cuvânt, dar pe noi ne interesează acel Islam pur, fără vreo interpretare ideologică.

În acest context al interpretărilor religioase, vorbiți-ne puțin, vă rugăm, despre suniții și șiiții din România. Care sunt relațiile dintre ei?

Sunt și șiiți în România, dar numărul lor este foarte mic. Relația dintre suniții și șiiții din țara noastră este, însă, una foarte bună. Chiar eu am o colaborare bună cu Ambasada Iranului, care nu ne-a impus idei specifice Șiismului. Am fost chiar și în vizită în Iran cu un grup de imami și am văzut cum este acolo. Problema la noi provine de la o interpretare diferențiată a Islamului în rândul suniților. Este drept că există mai multe școli de drept, de jurisprudență islamică. Pe lângă acestea, însă, în ultimul secol au început să apară și unele idei religioase specifice anumitor învățați și de aici rezultă și problema de bază care ar consta în neînțelegerea între suniți. Despre neînțelegeri între suniții și șiiții din România nu se poate pune problema deoarece în acest caz avem de-a face cu un respect reciproc. Dar neînțelegerea dintre suniți creează deja o stare de disensiune între musulmani care se datorează ideilor diferite și abordărilor diferite. Până în jurul anului 1995 în România nu au fost astfel de probleme. De atunci, însă, au început să prindă putere și să înflorească anumite idei și influențe în cadrul comunității musulmane din România. De aceea nu se poate pune problema unei discuții contradictorii între suniți și șiiți pe teritoriul României. Din nefericire, și o spun cu toată responsabilitatea, există o diferență de interpretare a Islamului în rândul suniților din România. Aici este esența problemei. Și eu zic că instituția Muftiatului, pe care am slujit-o timp de 10 ani și dacă îmi ajută Allah o să o mai slujesc încă cinci ani, încearcă să găsească o modalitate, o cale de mijloc de a minimaliza aceste diferențe de abordare între suniți. Să nu uităm că în România a existat dintotdeauna și există un climat de bună conviețuire și bună înțelegere între musulmani, creștini și iudei și este normal că m-am simțit blamat pe nedrept atunci când frați de-ai mei m-au catalogat în diferite feluri după ce am purtat pe cap acea kipa în timpul participării la o ceremonie a Cultului Mozaic. Care este păcatul pe care l-am săvârșit? Vreau argumente în acest sens, dar nu argumente ale unor teologi, ci argumente din relatările Profetului, din Coran. Asta nu înseamnă că eu mi-am schimbat religia, credința. Este echivalentul situației unui practicant al oricărei alte religii decât cea Islamică ce intră într-o geamie, fie pentru a o vizita sau pentru a asista pur și simplu la o slujbă, și se descalță la intrare, iar dacă este femeie își acoperă capul.

Este lesne de înțeles că aceste lucruri se interpretează mai ales din cauza tensiunilor care există în Orientul Mijlociu, dar după părerea mea, pe musulmanii din România nu ar trebui să îi intereseze problemele politice care sunt în alte țări, de disensiunile politice sau religioase din alte țări. Noi trăim în România, noi trebuie să ne vedem de problemele noastre. Putem doar să luăm act de acele probleme, dar în niciun caz nu ar trebui să ne influențeze și cu atât mai puțin să le importăm la noi și să ajungem să denigrăm.

Cum se oglindește modelul de conviețuire interetnică în viața religioasă?

Acest model are un efect pozitiv în ceea ce privește bunele relații pe care le au musulmanii cu restul populației de alte confesiuni religioase. În România, mai ales în Dobrogea, nu am auzit să vorbească cineva urât sau să aducă jigniri la adresa unui anumit cult. Vorbim despre populația autohtonă. Noi, musulmanii, suntem aici în România, din secolul XII și suntem o comunitate bine integrată în societatea românească. Sunt și frați de-ai noștri care sunt veniți, însă, de la începutul secolului XX. Rugămintea mea și a noastră ar fi ca și ei să se integreze asemeni nouă. Nimeni în România nu le interzice să-și practice propria cultură, propria religie, dar să nu uităm că religia Islamică este una care se practică aici, pe aceste meleaguri, din secolul al XII-lea. Aici este singura chestiune de neînțelegere. Ni se spune că totul este greșit, pe unele site-uri de socializare se spune chiar că predicile rostite de imamii noștri sunt depășite, din secolul trecut. Eu vin și întreb: principiile Islamului sunt depășite? Felul cum să-mi fac abluțiunea religioasă, cum să-mi fac rugăciunea au rămas în secolul trecut? Trebuie să mai aduc ceva nou? Se spune că în moscheile noastre se țin predici copiate din secolul trecut din Turcia, ceea ce este o afirmație foarte gravă. Acești tineri, căci sunt majoritatea tineri cei care fac astfel de afirmații, ar trebui să știe că în perioada regimului comunist, religia a fost protejată de acești imami pe care ei astăzi îi consideră inculți, îi jignesc, îi contestă. Mai spun că Mevlidurile, pomenile care se organizează contravin principiilor religioase. Eu le spun că acestea au ținut religia vie în perioada regimului comunist și vin cu un sigur exemplu: înmormântările, pomenile sunt evenimente la care participă oameni din toate ramurile sociale, care în alte condiții vin destul de rar la geamie. Odată ce ești în fața atâtor oameni care se strâng la o înmormântare sau la o pomană sau la un Mevlid ce este rău să ții o predică de câteva minute, să le vorbești oamenilor despre Islam? Eu, ca muftiat, și ei la fel ar trebui dacă ar fi open mind, trebuie să fac în așa fel încât să apropii oamenii de religie, iar astfel de predici ținute la pomeni sau înmormântări sunt un astfel de prilej. Cum să spună cineva că aceste pomeni sunt interzise? În aceste condiții practica mea religioasă va fi influențată și eu nu vreau acest lucru. Într-adevăr, dacă sunt anumite greșeli, le îndreptăm. Este drept că Islamul tradițional trebuie îmbunătățit, dar asta nu înseamnă să denigrezi imamii și să-i jignești că ei citesc predici din secolul trecut. Principiile Islamului sunt aceleași dintotdeauna. Înseamnă că ei au alte principii. Este un bun prilej să vorbim aici și despre predicile în limba română pentru a lămuri anumite aspecte. Comunitatea musulmană din Dobrogea este formată aproape în proporție de 95% din etnici turci și tătari și obiectivul nostru principal este păstrarea identității. Una dintre pârghii în acest sens este limba maternă pe care dacă nu o mai folosim nici în lăcașurile de cult atunci unde ajungem? Nu vreau să fiu înțeles greșit, limba română este limba oficială pe care toți cetățenii acestei țări, indiferent de etnie, trebuie să o cunoaștem. Dar atâta timp cât statul român ne acordă tot sprijinul și ne pune la dispoziție toate pârghiile necesare pentru a ne păstra identitatea, avem deplina libertate și sprijinul necondiționat pentru a învăța limba maternă, turca și tătara, de ce este nevoie aici în Dobrogea de slujbe sau predici în limba română? Pentru mine Islamul tradițional din România înseamnă Coranul, Suna, limba. Da, avem și frați de alte etnii care s-au convertit, iar pentru aceștia trebuie să găsim soluții. Dacă îmi ajută Allah să fiu reales pentru încă cinci ani, unul dintre obiectivele mele este ca muftiatul să își intensifice activitatea în afara Dobrogei, mai exact în București, Iași, Cluj, Oradea și Craiova, aici comunitatea musulmană fiind formată mai mult din frați de-ai noștri convertiți. Având în vedere că ei nu înțeleg limba turcă sau limba tătară și tot ceea ce îi unește pe aceștia este limba oficială a țării, respectiv limba română, acolo se impune ca predicile să se țină în limba română și rugăciunile în arabă.

Am făcut la un moment dat și o clasificare cronologică a comunității, în funcție de venirea musulmanilor pe aceste meleaguri, o componentă a unei cercetări, până la urmă, motiv pentru care am fost și de data aceasta blamat pe motiv că aș vrea să dezbin comunitatea. Nu este deloc așa, astfel de clasificări fac parte, așa cum am zis, dintr-o muncă de cercetare pe care trebuie să o facem pentru a avea în permanență o imagine clară a comunității noastre. Pe de altă parte sunt adevăruri pe care atât noi cât și ceilalți din afara comunității este bine să le știe. Suntem preocupați, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, să cunoaștem evoluția vieții religioase pe aceste meleaguri dacă suntem cetățeni ai acestui popor, să spunem realitatea: sunt musulmani aici, turci și tătari, stabiliți pe aceste meleaguri din perioada selgiucizilor, sunt cei veniți din Imperiul Otoman, sunt cei veniți după anii 1970 să studieze, apoi cei veniți după 1990, sunt frații noștri convertiți. Când te întreabă cineva despre comunitatea musulmană din România, despre istoricul comunității, clasificarea ei, trebuie menționate toate aceste date. Asta nu înseamnă că eu dezbin comunitatea, fac o prezentare a comunității și evoluția ei cronologică și nu avem de ce să ne temem să facem acest lucru și nici nu trebuie să ne fie rușine. Astfel de interpretări, din nefericire, duc la disensiuni între noi, musulmanii, ceea ce contravine, din nou, principiilor divine. Bunul Allah spune: „O, voi, cei care credeți, toți, apropiați-vă, strângeți-vă în jurul religiei și fiți uniți!” Noi ce facem? Aici este esența. Avem poruncă divină să nu ne dezbinăm și asta facem noi. Oare refuzând să mergi la geamiile care sunt și făcând o o nouă moschee la care să mergi nu reprezintă o dezbinare? Că practic tu o contești pe cea care există! Nu contravine acelui principiu? Moscheile sunt deschise pentru toți credincioșii musulmani. Avem moschei la care se ține predică și în limba română, cum ar fi cea din București, avem și în Constanța una. Dacă îmi va ajuta bunul Allah să rămân încă cinci ani în această funcție, după alegeri o să chem întreaga comunitate, imamii, și reprezentanții celor două uniuni, la o adunare generală, la o dezbatere pentru că la ora actuală s-au format două curente: pe de o parte se dorește să se țină predicile numai și numai în limba română, iar pe de altă parte este acel curent tradițional despre care am vorbit, în care folosirea limbii materne, turcă sau tătară, este o componentă importantă. Iar noi, din ce știu eu până acum, ne-am dorit întotdeauna să mergem pe această parte, a tradițiilor. O să-i chem la dezbatere să se hotărască. Eu, ca muftiu, mă pot adapta, pot ține și o predică în limba română, dar și în limba turcă sau tătară. Dar haideți să ne hotărâm ce vrem să facem: dacă noi în toate geamiile, lăcașurile de cult, vom introduce predica în limba română, nu mai putem vorbi despre limba maternă. Acesta este un proiect de al meu pentru că nu vreau să mai fiu blamat că îngrădesc drepturile cuiva. Sperăm că vom găsi soluții. Așa cum am spus, de acum încolo muftiatul se va implica mult mai mult în comunitățile de musulmani și din alte județe decât cele unde este concentrată majoritatea populației musulmane din România. Până acum au fost anumite organizații neguvernamentale care s-au ocupat de activitatea religioasă a acestor frați ai noștri, dar acum avem sprijin din partea unor ambasade islamice foarte puternice care ne pot ajuta oricând și cu imami arabi, așa cum trebuie, care să vină oficial prin ambasade, în folosul comunității musulmane.

Pentru că ați adus în discuție relațiile diplomatice, cum caracterizați relațiile cu Diyanetul, cu Ambasadele unor țări precum Iran, Arabia Saudită? În plus ar mai fi și relațiile cu musulmanii din China, anul trecut muftiatul semnând un protocol de colaborare cu Asociația Islamică din China…

Pe plan internațional muftiatul cred că a fost reprezentat destul de bine. Nu este o laudă pe care mi-o asum, dar cu ajutorul colegilor mei am reușit ca această instituție pe care o conduc de 10 ani, având un număr foarte mic de enoriași, să încheiem, anul trecut, un protocol de colaborare cu 24 de milioane de musulmani care trăiesc în Republica Populară Chineză. Cred că prin acest protocol de colaborare cu Asociația Islamică din China vom contribui la dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre România și China. Cu acest scop mi-am dorit foarte mult acest protocol în care voi invita și cele două uniuni. Sper ca muftiatul și cele două uniuni să reprezinte cu brio țara noastră în exterior inclusiv când vom merge în China. Anul acesta se va organiza o expoziție a culturii și civilizației islamice din R.P. Chineză la București, în jurul datei de 22 aprilie va veni o delegație a Asociației Islamice din China să punem la punct detaliile expoziției cultural – religioase. Vor veni între 40 și 80 de persoane. Revenind la relațiile diplomatice, cu Diyanetul avem un protocol istoric. Avem o relație foarte bună, avem din partea lor atât asistență religioasă cât și sprijin material, și m-am bucurat foarte mult că TIKA și-a deschis un sediu și la noi în România, la București. TIKA este o organizație guvernamentală, cea care sprijină repararea obiectivelor de cult sau istorice rămase de pe timpul Imperiului Otoman. Sperăm ca împreună cu TIKA să reparăm lăcașurile de cult, acesta fiind unul dintre obiectivele mele pentru următorii cinci ani. După ce plec din această funcție vreau ca toate lăcașurile de cult să nu mai necesite reparații pentru încă 50 de ani. Iar TIKA, în această privință, m-a asigurat de tot sprijinul. De asemenea, avem o colaborare foarte bună cu Ambasada și Consulatul Republicii Turcia, iarăși o colaborare foarte bună cu Ambasada Arabiei Saudite care ne-a promis un sprijin financiar să reparăm anumite obiective de cult și chiar să și construim. M-am bucurat că domnul ambasador al Arabiei Saudite și-a prelungit mandatul pentru că în prezent așteptăm doar semnalul din partea autorităților române pentru a pune în aplicare proiectul.

O colaborare bună avem și cu Ambasada Emiratelor Arabe, cu cea a Qatarului… Cu alte cuvinte, relațiile diplomatice sunt foarte bune cu țările islamice și asta o să se vadă în scurt timp prin proiectele finalizate. În ceea ce privește pelerinajul, la ora actuală, noi, ca instituție, nu suntem pregătiți să îl organizăm. Am luat legătura cu ambasada saudită și ni s-au comunicat criteriile pe care trebuie să le îndeplinim pe viitor pentru a putea organiza noi. Până atunci, însă, avem tot sprijinul Diyanetului în acest sens.

După cum știți, noi avem o colaborare foarte bună și cu Ambasada Statelor Unite ale Americii care ne trimite periodic speakeri care țin prelegeri pe teme de religie, iar toate aceste întâlniri le organizăm și cu ajutorul Universității „Ovidius”. Anul trecut nu am avut, dar anul acesta cred că o să avem speakeri și vom continua această bună colaborare. Astfel de manifestări, organizate la nivel internațional, au un impact mult mai mare.

La Universitatea Ovidius s-au pus bazele unei platforme pentru studierea celor trei mari religii monoteiste. De asemenea,  s-au organizat și întâlniri, mese rotunde, simpozioane pe această temă de-a lungul timpului, la care Muftiatul Cultului Musulman din România a fost partener. În ce stadiu mai sunt aceste proiecte?

La Universitatea „Ovidius” există un departament, condus de conducătorul meu de doctorat, dl. Prof. Univ. Dr. Nicolae Dură, special creat pentru „Studiul religiilor monoteiste”, unde au loc activități, simpozioane, discuții academice între reărezentanții celor trei religii monoteiste. La astfel de evenimente participă ONG-uri, presa, diplomați străini, cât și oameni de știință din afara granițelor României.

V-ați gândit că din exterior ar putea fi interpretate greșit aceste relații dintre culte?

În România nici nu se pune problema de o răcire a relațiilor dintre culte. Cel puțin pe perioada mandatului meu nici nu s-a pus problema de așa ceva. Ce va fi după aceea vom vedea. Trebuie să recunoaștem, însă, pentru cei din exterior despre care vorbiți, că, din nefericire, atunci când încercăm să ne apropiem de alte religii pentru a le cunoaște mai bine, alți frați de-ai noștri interpretează greșit astfel de acțiuni.

Există în prezent proiecte concrete bazate pe comunicarea interreligioasă?

Am un proiect care are la bază dialogul între culte. Nu știu dacă s-a mai făcut după 1990 așa ceva: vreau să merg cu un grup foarte mare de imami în zona Bucovinei, să cunoaștem lăcașurile de cult din zonă, să mergem în vizită în acele zone frumoase pe care le are țara noastră, în acele zone istorice, și eu cred că va fi un proiect benefic pentru toată lumea. Sunt locuri pitorești! Vreau să merg împreună cu imamii și pe la mitropolie, am vorbit cu domnul Ministru Secretar de Stat Victor Opaschi, care s-a bucurat foarte mult la aflarea acestei vești. Pentru noi, ca țară, să mergi cu 45 de imami să cunoști pe lângă lăcașurile de cult ortodoxe și pe cele catolice sau ale evreilor, este un argument foarte bun pentru a evidenția relațiile dintre culte.

Se vorbește de mult timp despre o Facultate de religie Islamică la Constanța. În ce stadiu mai este acest proiect?

Există un asemenea proiect, de aceea mergem pe ideea Islamului tradițional. Vrem să ne formăm oamenii aici pentru că ați văzut dacă îi trimitem în afară cu ce fel de idei se întorc din păcate unii tineri ai noștri. În paranteză fie spus și eu am studiat în afară și am intrat în contact cu multe organizații neguvernamentale, dar am studiat Islamul pur, fără alte interpretări. În România nu avem nevoie de interpretări ale unor fundații religioase. În foarte multe țări din Occident se dorește acum ca religia să fie studiată în propria țară și asta mai ales ca urmare a ultimelor incidente petrecute. Punerea bazelor unei facultăți de religie islamică în România a intrat în faza tehnică. Ar fi fost ideal să plece studenți și în alte țări să studieze, dar să plece pe cale oficială, prin ambasadă, prin ministerul educației, ca să se poată echivala și diploma, nu să plece printr-un ONG. Noi când am plecat, am făcut-o oficial. Eu sper să finanțăm și acest proiect de educație în România. Am discutat cu toți imamii, sunt deschiși să-și completeze studiile religioase. Cred că va fi o clasă pe lângă Facultatea de Teologie din cadrul Universității „Ovidius” sau în cadrul unei universități multiculturale, cu profesori majoritari din Turcia. Deși se încearcă să se denigreze imaginea muftiatului, pe motiv că nu ne-ar interesa comunitatea arabă, avem imami arabi care slujesc la anumite fundații, dar care vin prin ambasade. Ambasadele fac solicitări către Secretariatul de Stat pentru Culte, se acordă aceste vize! Noi, anul trecut, de Ramazan, am avut patru imami, inclusiv imami din Arabia Saudită. Am avut imam special pentru Luna Ramazan în Dobrogea. A stat la noi o săptămână și apoi a mers și la o fundație. Putem spune că am acreditat imami cu sprijinul ambasadelor islamice la București, clerici de origine arabă care slujesc la unele fundații din București, fapt ce aduce un plus de valoare practicii religioase și relațiilor în ansamblu. Avem angajați la muftiat care au studiat în Arabia Saudită. De ce ei lucrează și alții nu? Pentru că aceștia au respectat regulile și practicile religioase cerute de Muftiat și acceptate de întreaga comunitate musulmană din România.

Citeste si...

3 Raspunsuri

  1. Ce islam se practica in Dobrogea? Am fost in comunitatea islamica din Dobrogea…din pacate acolo mare parte din musulmani sunt musulmani numai cu numele, notiunea de islam este disparuta de pe acele meleaguri:( , acolo mare parte dintre locuitori devin musulmani numai atunci cand este vorba de primirea ajutoarelor ( materiale) la atat se rezuma islamul lor:( si credeti-ma ca afirm acete lucruri cu parere de rau!

  2. mufa.salah says:

    Strict pt ca cineva a comentat ! ( acest individ nu trebuie tratat decat cu indiferenta )
    Faptul ca nu a facut ceva constructiv pt. comunitate e clar …
    si ca a slujit interesele … aruncand cu noroi in dreapta si stanga …
    si google le stie ! ! !

  1. November 23, 2015

    […] Iusuf, fără să dea detalii, sugerează că influențele străine se infiltrează în România din 1995. În același interviu, el spune […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *