De curând, colega noastră de la Radio Constanţa, Cecilia Pătrăhău, s-a întors de la Festivalul Internaţional „Plaiul meu natal” de la Ujgorod, cu o menţiune. A obţinut-o pentru un interviu realizat cu o tătăroaică al cărei suflet se împarte între Crimeea şi România: Nagie Islai. „Dobrogea – «plaiul meu natal» – cel mai frumos loc din lume!” i-a cucerit pe ascultători la momentul difuzării, după cum i-a convins şi pe juraţii de la Ujgorod că materialul trebuie recompensat. Că este aşa, vă lăsăm să vă convingeţi singuri din gândurile ce urmează, care au răsunat şi la radio, interferându-se cu destăinuirile interlocutoarei…
„Dobrogea – „plaiul meu natal” – cel mai frumos loc din lume!
Ca mine sunt mulţi cei ce ar putea spune lucrul acesta: reprezentanţii grecilor, primii colonizatori, ai turcilor, tătarilor, ruşilor-lipoveni, ucrainenilor, armenilor, aromânilor, italienilor, nemţilor şi altor neamuri care au ajuns aici la un moment dat şi n-au mai plecat.
Mă voi referi, în minutele următoare, la drama poporului tătar, altădată falnic şi de temut, astăzi paşnic şi cam trist. Comunismul a venit peste noi toţi şi ne-a furat, unora, ce aveam mai de preţ: libertatea, identitatea, chiar familia!
Viaţa lui Nagie Islai, din Constanţa, pare ruptă dintr-un film plin de aventuri, de multe ori lacrimogen care se termină, totuşi, cu happy end. Ea s-a născut în Crimeea, a trăit în România şi le iubeşte deopotrivă.
Introducearea în poveste n-o poate face decât un scriitor: Ghiuner Akmolla, tătăroaică, fiică de hoge persecutat politic, profesoară de limba română şi neobosită luptătoare pentru păstrarea tradiţiilor şi culturii neamului ei.
Nagie Islai are 70 de ani, din care 68 trăiţi aici, în România. Îmi pare rău că nu puteţi vedea strălucirea ochilor săi frumoşi, cum numai în Crimeea am văzut, când vorbeşte despre „plaiul său natal” – oraşul Simferopol, din Crimeea, Ucraina. Ce minune ar fi ca viaţa să-i ofere, măcar acum, o compensaţie pentru tot ce i-a luat şi să-şi poată întâlni fratele pe care nu l-a văzut niciodată!”
Cecilia Pătrăhău nu este la primul premiu obţinut la festivalul de la Ujgorod. Ea a mai participat şi în 2009 şi 2010, când a obţinut de fiecare dată premiul II.
