Săptămânalul „Info Sud-Est” a publicat, de curând, articolul „Cu și despre tătari” – o analiză a situației actuale a tătarilor, pornind de la coordonatele istorie ale comunității, actualul context, prezentând situația din Crimeea, apoi pe cea din România, dar și un posibil final…
Context
Într-un mod paradoxal, tătarii crimeeni, deși au ca teritoriu natal Peninsula Crimeea, sunt mai numeroși în cu totul alte zone. Această situație se datorează istoriei complicate, marcate de momente tragice în care s-a pus problema chiar și a existenței acestui popor. Cu excepția Crimeei și a Dobrogei, unde există date cât de cât exacte, în rest există mai multe presupuneri cu privire la numărul tătarilor din lume. Astfel, în Crimeea sunt aproximativ 300-400.000, în România (marea majoritate locuind în Dobrogea), 20.282 potrivit recensământului oficial din 2011, peste 30.000 după alte păreri. De asemenea, în Turcia, unde s-a format cea mai mare comunitate de tătari crimeeni, cele mai multe estimări indică o cifră în jurul a 5.000.000. de persoane. Dar comunități de tătari mai sunt în Europa Occidentală, SUA, Canada, Australia, chiar și Brazilia. În ciuda acestei împrăștieri pe tot mapamondul, tătarii se confruntă cu câteva probleme majore comune: păstrarea limbii, tradițiilor și culturii. Ţesutul identitar, care ne-a salvat de o istorie destul de ostilă în ultimele trei secole, este din ce în ce mai rarefiat, cauzele putând fi căutate atât în interiorul comunităţilor noastre cât şi, de multe ori, în situaţiile politice sau militare extreme în care ne-am aflat, cel puţin pe parcursul secolului XX şi începutul secolului XXI. Și iar într-un mod paradoxal, cele mai mari dificultăți în a-și îndeplini aceste obiective, le au tătarii din „Ana vatan” (Patria Mamă), Crimeea. (…)
Scena I: Crimeea
Tătarii care trăiesc astăzi în Crimeea sunt urmașii celor care după anexarea Hanatului Crimeei în 1783 au ales să nu părăsească peninsula și care timp de peste două secole au rezistat presiunilor țariste și mai apoi sovietice. De asemenea, sunt cei care au fost deportați până la ultimul în data de 18 mai 1944 din ordinul lui Stalin și care au ales să lupte pentru dreptul de a se întoarce în teritoriul lor natal, Crimeea, reușind să facă acest lucru abia în ultimii ani de existență a URSS.
Reveniți din exil, problemele acestora nu s-au terminat. S-au confruntat cu niște autorități care în loc să îi considere aliați, au văzut în ei un pericol. Pentru a-și rezolva problemele, nedispunând de fonduri ale statului ucrainean sau de resurse financiare proprii, au apelat la cea mai bună soluție pe care o aveau: UNITATEA. Astfel, după 1990, tătarii din Crimeea au recreat o instituție istorică. (…)
Scena II: Dobrogea
Tătarii din Dobrogea, deși atestați pe aceste pământuri încă din secolul al XIII-lea, sunt în mare majoritate urmași ai celor care după anexarea Hanatului Crimeei în 1783, din cauza presiunilor la care au fost supuși de autoritățile țariste, au fost nevoiți să se stabilească în alte părți. Deveniți locuitori ai României după 1878, spre deosebire de comunitatea din Crimeea și cu excepția perioadei comuniste, tătarii din Dobrogea s-au bucurat de sprijin în eforturile de a-și păstra identitatea. (…)
După anexarea Crimeei de către Federația Rusă în 2014, comunitatea tătară din Dobrogea a devenit poate cea mai bine plasată să își ajute frații din Crimeea. Tătarii din Dobrogea sunt cetățenii unei țări puternic ancorate în sistemul de valori euro-atlantic, care nu a recunoscut anexarea peninsulei și s-a alăturat încă de la început sancțiunilor impuse Moscovei. Și pe lângă acest avantaj geopolitic, există și facilitățile deja acordate, astfel că devine o datorie morală pentru tătarii din Dobrogea să fie alături de cei din Crimeea. (…)
Dar iată că, deși aflată într-o situație atât de comodă, comunitatea tătară din Dobrogea a reușit să intre într-o criză. (…)
Care este cauza? Biroul Electoral Central a publicat pe site-ul său motivele tehnice ale invalidării, putând fi consultate de orice doritor. Cine sunt perdanții? Întreaga comunitate tătară! Cine sunt vinovații? (…)
Articolul integral poate fi citit aici.
