„Tătarii din Dobrogea au nevoie de niște repere identitare solide”

  • Interviu cu Drd. Metin Omer, titularul cursului „Istoria și civilizația tătarilor”
foto interviu Metin Omer

Drd. Metin OMER

Au rămas mai puțin de două săptămâni până la deschiderea oficială a cursului „Istoria și civilizația tătarilor”, un proiect inedit derulat de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România (UDTTMR) și Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius”. Cursul, susținut de tânărul istoric tătar Metin Omer, doctorand la Universitatea Hacettepe din Ankara, este destinat tuturor celor care, indiferent de etnie sau religie, vor să-i cunoască pe tătari altfel decât erau ei prezentați în vechile manuale de istorie. Cei interesați se pot înscrie încă până la data de 5 octombrie la sediul central al UDTTMR sau la secretariatul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius”. Despre ce aduce nou cursul anul acesta, dar și despre alte subiecte de actualitate care îi privesc pe tătari, ne-a vorbit, în cadrul unui interviu, istoricul Metin Omer, absolvent al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius”, doctorand al Universității Hacettepe din Ankara și unul dintre cei trei reprezentanți ai UDTTMR în conducerea Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni.

Pentru al doilea an consecutiv, UDTTMR și Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius” organizează Cursul „Istoria și civilizația tătarilor”. Cui se adresează acest proiect educațional și cum a fost el primit anul trecut?

Cursul „Istoria și civilizația tătarilor” se adresează tuturor celor care doresc să cunoască evoluția istorică a tătarilor și să afle principalele repere ale identității acestora. La curs pot participa atât tătari care sunt interesați de istoria lor sau cu alte cuvinte vor să se cunoască mai bine dar și persoane care au curiozitatea să descopere civilizația unui popor destul de controversat. Istoria tătarilor a suscitat tot timpul dezbateri aprinse. De-alungul timpului ei au fost acuzați sau mai degrabă li s-au pus în seamă tot felul de lucruri. Au fost acuzați de barbarism dar s-a trecut cu vederea că o bună perioadă de timp s-a vorbit despre „pax tartarica”. Chiar dacă în perioada medievală au fost creatorii unuia dintre cele mai importante state din răsăritul Europei, Hoarda de Aur și mai apoi Hanatul Crimeii, de mai bine de 200 de ani luptă să își păstreze existența identitară și pentru anumite momente am putea spune chiar să supraviețuiască. De altfel cred că ultimele evenimente din Crimeea fac și mai atractiv cursul. Nu poate fi înțeles contextul geopolitic complicat din Crimeea, fără a ști istoria tătarilor.

Anul trecut cursul a fost foarte bine primit. Mărturisesc chiar că gradul de interes și participare a întrecut așteptările mele. Mulți dintre cei care s-au înscris la curs aveau deja un bagaj de cunoștințe pe care doreau să și le verifice și să îl dezvolte. Alții aveau foarte multe întrebări la care căutau răspuns. Sper eu că în mare parte, prelegerile ținute au reușit să îi mulțumească pe toți. Cei care au absolvit cursul au primit și o diplomă prin care li s-a recunoscut efortul și meritul în asimilarea informațiilor.

Cum s-a născut ideea acestui curs și cât de mult a contat în demersurile organizatorice contextul geopolitic al anului 2014, când, în luna martie, tătarii au fost, din nou, victimele Moscovei: Crimeea a fost anexată forțat de către Federația Rusă?

Cursul s-a născut într-una din multele discuții pe care le-am avut cu profesorul Florin Anghel. Apoi s-a materializat foarte repede și ca urmare a sprijinului imediat dat de președintele UDTTMR, domnul Gelil Eserghep. El nu este neapărat un răspuns la anexarea Crimeei. Se simțea nevoia unui astfel de demers de foarte mult timp. Tătarii din Dobrogea au nevoie de niște repere identitare solide. Ei vor și trebuie să știe cine le sunt strămoșii, de unde vin, care sunt principalele personaje din istoria lor etc. Poate că momentul 2014 a reprezentat un șoc și a făcut ca lucrurile să se miște mai repede, să se caute soluții.

Cât de necesar este cursul pentru tătarii din Dobrogea, dar și pentru populația  majoritară?

Cursul este necesar în egală măsură pentru tătari și populația majoritară. Tătarii, neavând o țară și nebeneficiind pentru o perioadă mai lungă de condiții prielnice, nu au reușit să își creeze o istorie națională, o istorie cu mituri fondatoare și personaje legendare. Spre exemplu, la tătari este mai greu să identifici un Traian și Decebal sau Traian și Dochia, tătarii de rând pot enumera mai greu un șir de eroi așa cum sunt Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul pentru istoria românilor. Asta creează dezavantaje, dar și avantaje. Cel mai mare dezavantaj este că din această cauză tătarii își fixează mai greu reperele identitare și de aceea există dezbateri până și cu privire la nume (tătar?, tătar crimeean?, tătar dobrogean? etc.) iar avantajul este că nefiind „îndoctrinați” cu o istorie oficială pot să își învețe istoria într-un mod obiectiv.

În ceea ce îi privește pe „ceilalți”, pe lângă interesul în a cunoaște istoria unui popor a cărui evoluție nu numai că se întinde pe sute de ani dar și pe mii de kilometri (tătarii venind din Asia Centrală pe aceste tărâmuri), ei pot să aprofundeze anumite aspecte ale propriei istorii. Și nu exagerez pentru că tătarii s-au aflat în contact o perioadă îndelungată și au influențat politic, economic și cultural istoria românilor, în special a celor din Dobrogea.

Ce noutăți aduce cursul de anul acesta?

Anul acesta voi încerca să abordez un pic diferit cursul. Voi porni de la o încercare de definire a ce înseamnă tătar și am în vedere  să prezint diferite teorii cu privire la etnogeneza lor. Anumite subiecte abordate anul trecut vor rămâne dar vor fi aprofundate sau tratate altele noi. Voi încerca, spre exemplu, să vorbesc mai mult despre mișcarea națională a tătarilor crimeeni sau, profitând de unele descoperiri recente (un prieten foarte bun a descoperit recent arhivele Consulatului unei Mari Puteri de la Bahcesaray, dar, deocamdată, m-a rugat să nu dezvălui despre ce țară este vorba) voi aduce informații care schimbă perspectiva asupra unor teorii.

Mai mult, anul trecut cursul nu s-a rezumat doar la niște prelegeri ținute în sălile universității. Am organizat câteva excursii pentru a prezenta istoria tătarilor de la locul în care s-au desfășurat unele evenimente. Dacă anul trecut am fost la Medgidia și Tulcea, anul acesta ne vom propune să vizităm și alte locuri.

Care este viitorul acestui curs? Ce obiective v-ați propus să atingeți cu acest curs?

În primul rând eu sper ca acest curs să devină o tradiție, un lucru normal în viața academică din Constanța și chiar din România. Cred că el va avea cu adevărat succes atunci când absolvenții lui vor putea preda mai departe „Istoria și civilizația tătarilor”.

Vă numărați printre cei trei membri ai UDTTMR aleși la începutul lunii august în conducerea Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni. Ce înseamnă acest lucru pentru un tânăr istoric tătar din România?

Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni este un organism care a luat naștere într-un context dificil pentru tătari. El își propune să reprezinte interesele tătarilor într-un moment în care în Crimeea situația acestora este una gravă. Eu cred ca este de datoria fiecărui tătar din întreaga lume să se interseze de soarta celor din Crimeea și să facă tot ce îi este în putință pentru a-i ajuta. Cu alte cuvinte cred că toți tătarii chiar dacă practic nu se poate sunt sau ar trebui să fie, măcar la nivel spiritual, membri ai acestui Congres. Alegerea mea în această structură nu înseamnă că eu trebuie să fac ceva și alții nu. Fără unitatea în limbă, idei și fapte, așa cum declara marele învățat Gaspirali, viitorul tătarilor nu este unul foarte luminos.

Sunteți absolvent al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța și, în prezent, doctorand al Universității Hacettepe din Ankara. Urmează o carieră didactică sau una științifică? În România sau în Turcia?

Aceasta este întrebarea clasică ce mi se pune. Tot timpul am crezut că unui bun profesionist nu îi lipsesc oportunitățile. Mi-am propus totdeauna să fiu foarte bun și până acum deși se putea și mai bine, sunt mulțumit de ce am realizat. Un bun prieten mă compară cu un practicant al surfului spunându-mi că îmi place să mă las purtat de val. Acum îmi doresc să termin doctoratul și apoi vom vedea ce val încotro mă va purta.

Vă numărați printre membrii fondatori ai Asociației pentru dialog intercultural și studii istorice „Intermarium”, constituită în 2013, la Constanța. Ați lucrat alături de colegii din asociație la volumul „Marea – loc al memoriei și al desfășurărilor geostrategice”, iar acum este în lucru un alt volum, „Intelectualii politicii și politica intelectualilor”. Vorbiți-ne, puțin, vă rugăm, despre activitatea în cadrul acestui ONG.

Asociația „Intermarium”, mai mult decât o activitate profesională, este o activitate profesionistă desfășurată de niște prieteni. Primul volum al cărui coordonator am fost și eu alături de colegii mei Florin Anghel și Gabriel Stelian Manea, a avut o primire foarte bună. În volum nu s-au regăsit doar contribuțiile unor istorici reprezentativi din țări precum România, Polonia, Letonia sau Turcia dar a publicat și Halil Inalcik, unul dintre cele mai importante nume ale istoriografiei mondiale. Și în volumul pe care îl pregătesc acum colegii mei Daniel Citirigă, Adrian Herța și Georgiana Țăranu contribuie câteva nume importante, dar prefer să nu le divulg acum și să las să apară cartea.

Cât de atrăgătoare mai este cariera de istoric pentru un tânăr în zilele noastre?

Aș fi tentat să răspund că în viață trebuie să facem ce ne place. Totuși cred că este important să găsești un echilibru astfel încât ceea ce îți place să faci să îți asigure și traiul. Eu mă consider norocos că am o bursă și niște părinți minunați care m-au susținut tot timpul. Altfel istoria este o știință atrăgătoare care îți oferă o cultură generală bogată și, cred eu, te ajută să te ancorezi în realitate înțelegând mai bine lumea în care trăiești.

La congresul Mondial al Tătarilor Crimeeni s-a discutat despre ipoteza revenirii Crimeii la Ucraina, ba, mai mult, declararea ei drept un stat autonom. Etnic tătar fiind, dar și istoric, credeți în această ipoteză?

Tătarii crimeeni au fost, încă din primele clipe de existență ale Ucrainei independe, principalii susținători ai integrității ei teritoriale din Crimeea. Au fost momente critice când intervenția tătarilor a facilitat rămânerea Crimeii în granițe ucrainene. Este logic ca și acum, tătarii crimeeni să fie principalii aliați ai Kievului pentru recuperarea peninsulei. Până în februarie 2014 reprezentanții tătarilor nu erau foarte mulțumiți de atitudinea autorităților ucrainene față de problemele lor. Poate că dacă ar fi fost satisfăcute principalele lor revendicări (sprijin în reîntoarcerea celor deportați în 1944 și drepturi politice mai mari) la timp, astăzi nu ar mai fi fost posibilă anexarea.

Promisiunea de a declara Crimeea Republică autonomă tătărească a fost făcută la cel mai înalt nivel. Sigur că orice tătar își dorește acest lucru. Rămâne să vedem și niște pași concreți făcuți în acest sens de către oficialii Kievului.

Citeste si...

Un raspuns

  1. tatar says:

    Ucrainienii promit ceva ce greu vor mai obtine inapoi. Greu de crezut ca rusii vor ceda Crimeea prea curand sau ca ucrainienii vor recunoaste o republica crimeeana tatara autonoma.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *