Lunile aprilie și mai au fost dedicate de către armenii din Constanța unor lansări editoriale. A fost mai întâi Vartan Arachelian, scriitor și jurnalist, care a adus în atenția publicului de la mal de mare trei dintre volumele sale, iar în luna mai, Florin Kevorkian a venit la Constanța cu „Dragostea mea, Izabela”.
„Siruni-Odiseea unui proscris”, „Numele și umbra” și „Viața de haz și necaz a lui Constantin Tănase povestită de N. Carandino” sunt lucrările jurnalistului și scriitorului Vartan Arachelian care au beneficiat de o recentă lansare la Constanța, prin bunăvoința filialei locale a Uniunii Armenilor din România.
Invitați de onoare la eveniment au fost scriitorul George Stanca, sociologul și publicistul constănțean Ion Tița Călin și prof. univ. dr. Garabet Kumbetlian.
Toate cele trei volume au suscitat interesul publicului, unul, însă, a mers până într-acolo încât să trezească cele mai aprinse sentimente în sufletul armenilor prezenți la lansare. „Siruni – Odiseea unui proscris” este ultimul volum al autorului Vartan Arachelian. Lucrarea, apărută în 2011, „face parte din categoria cărților document istoric, dar în același timp este o carte de investigație, o carte – anchetă”, așa cum a menționat și jurnalistul Ion Tița Călin, cel căruia i-a revenit misiunea să vorbească despre această răvășitoare lucrare.
„Întâmplările relatate în carte acoperă o perioadă de 120 de ani. Firul narațiunii urmărește destinul tragic al poporului armean și al unuia dintre cei mai de seamă reprezentanți ai intelectualității sale: Hagop Djololian Siruni (1890 – 1973). Jurnalist, orientalist, istoric, cercetător, traducător și poet, într-un cuvânt un erudit, H. Dj. Siruni este considerat unul dintre cei mai de seamă umaniști ai secolului XX, fiind supranumit «Iorga al armenilor»”, a mai spus Ion Tița Călin în prezentarea lucrării.
Să dăm cuvântul autorului…
Autorul însuși a vorbit și el despre însemnătatea lucrărilor sale, dar mai cu seamă a cărții „Siruni, odiseea unui proscris”: „Sunt foarte multe documente scrise în limba turcă veche şi cu alfabet arab, pe care Siruni le-a descifrat şi le-a pus la dispoziţia istoricilor români, având astfel un merit deosebit. Cred că istoria care ne-a modificat existenţa m-a îndemnat să scriu despre ceea ce s-a întâmplat cu minoritatea armeană sub diferite regimuri. Am încercat, de-a lungul timpului, să descriu traiectoriile pe care personalităţi din comunitatea armeană le-au avut în această perioadă a istoriei foarte zbuciumată, pe care am parcurs-o şi eu, în cei peste 70 de ani pe care i-am trăit. Atât în cartea cu Siruni, cât şi în „Numele şi umbra”, am urmărit aceste aspecte umane prinse între diferite aparate de exercitare a puterii. De altfel, „umbra” reprezintă în bună măsură istoria care apasă asupra tuturor, dar mai este şi altceva… cum ar fi umbra strămoşilor, dar şi umbra mistică, divină. Pe cea de-a treia carte, „Viaţa de haz şi de necaz a lui Constantin Tănase povestită de Nicolae Carandino”, am găsit-o, practic, netipărită în paginile unui vechi şi important cotidian. Este prefaţată de mine şi scrisă de marele cronicar de teatru şi gazetar antifascist, Nicolae Carandino, care a dispărut dintre noi în urmă cu 15 ani. Este o carte pe care el a publicat-o sub forma unui serial, în ziarul „România”, în 1938. Eu am simţit nevoia să-i perpetuez dorinţa sa de a publica într-o carte acest foileton”, a declarat jurnalistul și scriitorul Vartan Arachelian.
„Dragostea mea Izabela” și Florin Kevorkian
La începutul lunii mai, armenii au fost din nou protagoniștii unui eveniment editorial. De data aceasta, mesajele transmise prin scriitură și film au fost aduse în fața publicului de scriitorul Florin Kevorkian. Lucrarea sa vine dintr-un cu totul alt registru decât cel al lui Vartan Arachelian. „Dragostea mea Izabela” este o carte care te face să o citești cu voce tare și să visezi cu ochii deschiși. Este lucrarea care l-a adus pe autor mai aproape de soție, l-a făcut să conștientizeze importanța omului drag de alături, pledoaria lui Florin Kevorkian pentru viața în doi culminând cu un îndemn la prețuire și la recunoștință.
Florin Kevorkian a retrăit, cu acest prilej, emoțiile personajelor sale, a construit imagini din cuvinte și a oferit cititorului o interpretare originală a textului, citind, preț de câteva minute bune un capitol din lucrarea „Dragostea mea Izabela”. Au fost și momente triste, au fost și momente tensionate, a fost o lansare selectă, gata să te facă să simți și respirația personajelor dintre filele imaculate ale volumului. A fost o sclipire de iubire sinceră și dezinteresată între un autor și cititori. Seara a continuat cu prezentarea unor filme de scurt metraj.
