Ce mai fac tătarii din România de ziua lor

De 13 ani, 13 decembrie este prilej de sărbătoare pentru comunitatea tătară din România. La propunerea fostului deputat Aledin Amet, Parlamentul României a adoptat în anul 2006 legea prin care ziua de 13 decembrie este recunoscută oficial drept Sărbătoarea Etniei Tătare din România. O binemeritată răsplată pentru o comunitate ce numără, potrivit ultimului recensământ, 20.282 de membri și care s-a remarcat în decursul istoriei prin respectul manifestat față de România și poporul român, dar și un mijloc de a-i motiva pe toți, indiferent de vârstă, afinități politice sau viziuni, să conștientizeze, cel puțin o dată pe an, importanța păstrării și promovării valorilor identitare, fie și în contextul unui curent globalizator care nu de puține ori este considerat o amenințare la adresa comunităților mici.

Tătarii din România au, însă, sau cel puțin până acum au avut, toate pârghiile necesare pentru a nu-și pierde urma în istorie, pentru a-și prezerva valorile identitare și a le lăsa moștenire, o moștenire de preț, urmașilor lor. Tătarii din România au avut toate pârghiile până acum să fie un reper pentru comunitățile de tătari din alte țări în ceea ce privește respectul de care s-au bucurat din partea autorităților române și susținerea lor necondiționată în demersurile de promovare identitară. Rămași temporar fără finanțare din cauza unor dispute interne coroborate cu accese excesive de orgoliu, din 2016 încoace tătarii din România duc o luptă surdă cu ei înșiși, pierzând energie, timp și îndepărtându-se parcă tot mai mult de interesele autohtone.

Sărbătoarea Etniei Tătare din România de anul acesta se resimte ca o luptă pe viață și pe moarte pentru supremație în fața unor factori politici străini, decizionali doar în țările din care provin și doar cu statut de „parteneri” sau „vecini” pentru România, detalii de care, însă, par să fi uitat unii membri ai comunității de pe meleaguri mioritice. Această stare de agitație la nivel de comunitate este oarecum justificată de apropierea alegerilor parlamentare de anul viitor. Tătarii din România nu trebuie să mai rateze sub nicio formă șansa de a fi reprezentați în Parlament, șansă oferită prin însăși Constituția României minorităților naționale. În același timp, însă, tătarii din România trebuie să se replieze și să își reintre în matcă! Miza pentru care ei se luptă este postul de deputat în Parlamentul României, iar dacă la nivel de comunitate se resimt niste tensiuni sau sunt neînțelegeri primul mediator la care ei ar trebui să apeleze sunt totuși autoritățile din România, țară în care trăiesc de sute de ani și unde vor să fie reprezentați, în niciun caz la oficiali străini ale căror încercări de „reconciliere” pot fi interpretate drept o ingerință (!). Aplicat vorbind, vizita în România a celor doi lideri tătari din Ucraina poate ar fi trebuit organizată în colaborare cu autoritățile române pentru a se evita unele neînțelegeri, iar musafirii, la rândul lor, poate ar fi fost bine să răspundă unor invitații sosite cel puțin din partea unor omologi români, în contextul dat. Sosirea lor în România cu un scop declarat și cu un alt mandat în buzunar ridică cel puțin un semn de întrebare și generează suspiciuni. Deloc de neglijat este și mobilizarea diplomaților turci pentru vizita delegației din Ucraina, lăsând cumva loc unor interpretări care nu și-ar avea locul și rostul în condițiile păstrării unor limite ce țin de uzanțele diplomatice.

România a fost întotdeauna o țară primitoare, poporul român a manifestat întotdeauna RESPECT (și nu spun toleranță, pentru că a tolera înseamnă „a permite o situație, un fapt nepermis”, ceea ce nu este cazul în contextul statutului minorităților naționale din România!) atât față de populațiile minoritare, cât și față de țările prietene, partenere, vecine.

Este lăudabil și esențial rolul pe care îl au minoritățile etnice din România în consolidarea relațiilor bilaterale cu țările-mamă, dar aplecându-ne cu atenție asupra situației expuse, este regretabil că se pierd din vedere atribuțiile pe care le are fiecare parte în rezolvarea unor astfel de situații pentru revenirea, cât mai curând, la starea de normalitate.

Probabil că există și o parte bună a acestei perioade critice prin care a trecut comunitatea tătară, rămasă, preț de un mandat, fără deputat, din motive, repet, ce au ținut strict de propria organizare: au ieșit la iveală vulnerabilitățile de care factorii decizionali va trebui să țină cont pe viitor și să le evalueze astfel încât să fie întotdeauna gestionate în bune condiții.

Cât despre tătarii din România și ziua lor, în primul rând nu uitați că sunteți o comunitate istorică valoroasă pentru România, parte a acestei societăți, aveți tot respectul românilor și beneficiați de toate drepturile date de statul român!

La mulți ani! Künĭnĭz Qayırlı Bolsın!

Citeste si...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.