Invitați de seamă printre care Ambasadorul Armeniei la București și prelați ai bisericilor armeană și ortodoxă și membri ai comunității armene din Constanța au participat, la sfârșitul săptămânii trecute, la o conferință menită a cinsti memoria armenilor dispăruți în urma tragicelor evenimente de la 1915. Așa cum a ținut să precizeze încă de la început Prof. Univ. Dr. Michael Chircor, membru al comunității armene din Constanța și cadru universitar la Universitatea „Ovidius”, manifestarea s-a dorit a fi un omagiu adus celor dispăruți în urmă cu 100 de ani și nu o acțiune organizată împotriva cuiva. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Armenilor din România – Filiala Constanța și Biserica Armeană din Constanța.
„Manifestarea nu este împotriva cuiva, ea este în memoria celor 1,5 milioane de armeni dispăruți în urmă cu 100 de ani. Vor exista aici diferite opinii, dar vreau să reamintesc că suntem într-un spațiu universitar unde este o cutumă mai puternică decât orice lege, care spune că nu se face politică și nu se face prozeitism religios”, a precizat, la începutul manifestării, Prof. Univ. Dr. Michael Chircor.
De ce nu uită armenii tragicele evenimente de la 1915
În numele apelului la memorie și-a construit întregul discurs și Arhiepiscopul Bisericii Armene din România, Datev Hagopian, prezent la eveniment. Prelatul a vorbit despre pierderile suferite de poporul armean și despre ce au însemnat acele evenimente pentru evoluția poporului armean. Cunoscut fiind faptul că Armenia a fost primul stat care a adoptat Creștinismul ca religie de stat, componenta religioasă este, așadar, una deosebit de importantă, atât în plan național, cât și în contextul internațional. Potrivit Arhiepiscopului Bisericii Armene din România, Datev Hagopian, evenimentele din 1915 au echivalat cu pierderea monahismului, a tradițiilor și obiceiurilor poporului armean. „Astăzi, noi nu mai avem viață monahală pentru că atunci s-a rupt coloana vertebrală a bisericii armene”, a spus Întâistătătorul Bisericii Armene din România. Bilanțul tragicelor evenimente din 1915 prezentat de arhimandritul Datev Hagopian a arătat astfel: „1,5 mil martiri, mai mult de 450.000 oameni au plecat în toată lumea, am pierdut teritorii mai bine de 60%, 120 de scaune episcopale au fost nimicite, peste 2.500 de mănăstiri și biserici au fost distruse și dărâmate, peste 20.000 manuscrise distruse, au fost omorâți mai bine de 4.000 de clerici, s-au stricat mai bine de 2.600 de școli”, a spus Arhiepiscopul Bisericii Armene din România, care a mai adăugat că armenii nu pot uita acele evenimente care vor rămâne pururi în memoria lor, deoarece ele „au schimbat destinul întregului popor”. „Un om când își pierde memoria nu mai este om deoarece memoria este cea care îl conduce pe om. Iar omorârea memoriei unui popor înseamnă să omori acel popor. De asemenea, nu uitați că însuși Creștinismul este fondat pe memorie. Memoria este cea care îl călăuzește pe om și face minuni în viața lui. De aceea noi, armenii, nu putem uita acel eveniment”, a mai spus Arhiepiscopul Datev Hagopian.
„Una dintre cele mai sensibile chestiuni politico – diplomatice internaționale”
La rândul său, Ambasadorul Armeniei la București, Hamlet Gasparian, a vorbit despre implicațiile politice și diplomatice ale evenimentelor din anul 1915. „Tema genocidului armean este astăzi una dintre cele mai sensibile chestiuni politico – diplomatice internaționale”, și-a început discursul diplomatul armean. „Cu toate că noi încercăm să ținem pasul cu vremurile, această tragedie ne trage înapoi spre începutul secolului trecut, întrucât consecințele politice, juridice, sociale, demografice și psihologice nu s-au estompat nici până astăzi și continuă, și la o sută de ani de la acele evenimente, să aibă o influență nefastă asupra Armeniei și asupra întregului popor armean, împiedică dezvoltarea țării noastre și amenință viitorul țării noastre și al întregii regiuni. Diaspora armeană care este de trei ori mai mare decât populația Armeniei și este în mare parte constituită din urmașii supraviețuitorilor genocidului nici până astăzi nu a depășit profunda traumă care este transmisă din generație în generație”, a mai adăugat Ambsadorul Armeniei la București. Diplomatul a făcut trimitere și la încercările de a stabili un dialog cu oficialii turci în ceea ce privește această problemă, Turcia fiind succesoarea de drept a Imperiului Otoman, amintind, totodată, și recomandările internaționale cu privire la redeschiderea granițelor dintre cele două state.
La eveniment a participat din partea Arhiepiscopiei Tomisului preotul Cezar Axinte, care a transmis un mesaj din partea Înaltpreasfințitului Teodosie.
De la lecția de istorie la Radio Erevan
Prof. Univ. Dr. Valentin Ciorbea, din cadrul Universității „Ovidius”, a făcut o trecere în revistă a istoriei Armeniei și poporului armean. Punctând momentele cele mai importante din existența poporului armean, Prof. Univ. Dr. Valentin Ciorbea și-a început prezentarea menționând că „puține popoare se pot lăuda cu o ascendență multimilenară, printre acestea și poporul armean, o istorie extrem de bogată, dar din păcate și cu multe pagini pline de tragism”, continuând apoi cu un citat al istoricului Nicolae Iorga: „Armenii din România cunosc maniera, grea şi delicată, de a reuni două datorii: datoria faţă de religia şi rasa lor, pe care nu le-au uitat niciodată şi datoria faţă de ţara unde ei înşişi şi strămoşii lor s-au stabilit de atâta vreme. Ei sunt pentru noi fraţi, buni fraţi, rămânând pentru vechea lor patrie buni fii. Or, nu cunosc un elogiu mai frumos care s-ar putea face unei mari naţii nefericite care, păstrând întreaga sa comoară morală, nu poate recrea şi înălţa patria sa la înălţimea de care ar fi capabilă”. Prof. Univ. Dr. Valentin Ciorbea a vorbit și despre contextul politic al vremii în care au avut loc tragicele evenimente, precum și despre multe alte episoade tragice care au marcat istoria poporului armean. Abordarea a fost una ușor pedagogică, făcând auditorul părtaș la o interesantă lecție de istorie presărată cu amintiri despre faimoasele bancuri cu Radio Erevan. Vorbitorul și-a încheiat prezentarea în aceeași notă în care a început, făcând trimitere la armenii din România, la aportul lor la cultura majoritară, la consolidarea multiculturalității care definește de sute de ani meleagurile noastre.
Tragedia armeană, în „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh”
Registrul științific a fost înlocuit subtil cu unul cultural de către Prof. Univ. Dr. Ing. Garabet Kümbetlian, care a prezentat o succintă lucrare contruită în jurul poveștii romanului „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh” și a felului în care autorul lucrării, Franz Werfel, a ajuns să scrie această epopee modernă.
Din moștenirea armeanului care a fugit în România cu ajutorul prietenilor turci
Ultima parte a evenimentului a fost dedicată poeziei. Cunoscuta scriitoare constănțeancă Arșaluis Gurău a dorit să rostească câteva versuri, unele dedicate tragicelor evenimente din 1915, altele în semn de mulțumire adresate poporului român care i-a primit pe armeni, ca și pe alți frați de alte etnii, cu brațele deschise, oferindu-le tuturor posibilitatea de a trăi în pace și înțelegere pe aceste meleaguri. „Am să citesc prima dată două strofe dintr-o baladă populară care a fost creată în limba turcă în 1915 și a circulat în limba turcă. Bunicul meu a tradus-o în limba armeană și acum câțiva ani am tradus-o eu în limba română. Bunicul meu a cunoscut balada în original, el fiind unul dintre condamnați și reușind să fugă de sub escortă cu ajutorul unui turc și cu ajutorul altor prieteni turci reușind să fugă apoi din țară și să vină în România, cu gândul să plece în America. Aici, s-a îndrăgostit de bunica mea, armeancă din Babadag, și a rămas în România”.
„Ca fiu m-ai învățat să te iubesc / Și pentru toate astea-ți mulțumesc!”
Pentru poporul român, care i-a primit cu dragoste pe meleagurile sale, armenii au avut întotdeauna un respect deosebit, manifestat și de această dată prin intermediul unui cântec de recunoștință ale cărui versuri au fost rostite de aceeași scriitoare Arșaluis Gurău: „Silit de nenoroc și vitregii / Și după ani întregi de pribegii / Gonit din țara mea de-un tragic rost / La tine am găsit un adăpost. / Căci m-am simțit de vatra mea aproape / Aceiași codri verzi, aceleași ape / Același soare blând, același cer peste al tău pământ ospitalier. / Te port în gând și oricât mi-ar fi de bine / Cu mine ești mereu, mereu mi-e dor de tine / Și oriunde-aș fi, vreau să mă-ntorc acasă / Căci tu mi-ești prag, și patrie, și casă. / Mi-ai dat atât de multe, m-ai iubit / Și sunt aici de veacuri fericit / Ca fiu m-ai învățat să te iubesc / Și pentru toate astea-ți mulțumesc!”
„Să nu lăsăm niciodată ura să umbrească sentimentele noastre”
Conferința s-a încheiat cu un apel rostit de cel care a moderat lucrările, Prof. Univ. Dr. Michael Chircor: „Să nu-i uităm niciodată pe cei care au pierit, dar să nu lăsăm niciodată ura să umbrească sentimentele noastre pentru că eu sunt convins că până la urmă adevărul va ieși la iveală și sunt convins că cele două popoare pot găsi suficiente resurse ca după ce niște conducători, niște oameni politici își vor da mâna, cele două popoare să continue să conviețuiască așa cum conviețuiesc de foarte multă vreme. Și cred că știți la ce mă refer, avem cu toții mulți prieteni turci și nicio secundă nu există reproșuri de o parte sau de alta pentru că umanitatea este mai puternică decât ceea ce unii oameni politici încearcă să insinueze”.
