Interviu publicat în Revista „Qaradeniz” din luna februarie 2015.
La invitația reprezentanților 2d Battalion, 2d Marines – Black Sea Rotational Force 14.2 (BSRF), o delegație a UDTTMR, condusă de președintele Gelil Eserghep, a participat, la începutul lunii februarie, la ceremonialul militar de predare – primire a comenzii către noul exercițiu BSRF 15.1 – Unitatea 2dn Battalion 8th Regiment 2nd Marine Division. 2nd Battalion, 2nd Marines din cadrul Black Sea Rotational Force 14.3, care și-a încheiat, astfel, misiunea în România la începutul lunii februarie, a fost coordonat de către locotenent colonel Joel F. Schmidt. Pe parcursul misiunii în România, militarii americani au fost oaspeții comunității tătare la numeroase manifestări culturale. La finalul misiunii, locotenent colonel Joel F. Schmidt a avut amabilitatea de a acorda un interviu pentru Revista „Qaradeniz”.
În scurt timp vă veți încheia misiunea din România. Ce știați despre România înainte să veniți aici și ce părere aveți astăzi despre români?
Pușcașii Marini și Marinarii din cadrul Exercițiului Black Sea Rotational Force s-au familiarizat cu istoria și cultura României prin intermediul unei pregătiri și unei experiențe vaste datorate misiunilor efectuate în țară. Cred că am aflat multe lucruri despre cultura poporului român, despre capacitățile moderne cât și despre stilul de viață al românilor. Mulți dintre noi au fost uimiți de progresele înregistrate de România în domeniul economic, politic, al armatei, al diversității militare, cât și în ceea ce privește stilul de viață.
Cum evaluați, din punct de vedere al gradului de dificultate, misiunea pe care ați avut-o aici în raport cu celelalte de până acum, din alte țări?
Misiunea nu a fost nici mai dificilă, nici mai puțin dificilă; a fost plăcută datorită cunoștințelor acumulate și parteneriatului cu o forță militară extrem de competentă. Armata militară își dezvoltă cu rapiditate capacitățile de dezvoltare de la nivel de individ la nivel de Forțe Terestre. Am avut oportunitatea de a lucra cu românii și cu celalte forțe militare din cadrul trupelor de vânători de munte de la trupele de comando până la personalul Brigăzii. Liderii și soldații sunt dedicați acelorași valori pe care ne chinuim să le atingem și să le punem în practică în armata americană. Am legat numeroase prietenii cu militarii români care ne vor fi de folos pe viitor ca și parteneri.
Printre acțiunile la care ați participat pe parcursul misiunii se numără și cele organizate de Uniunea Democată a Tătarilor Turco – Musulmani din România. Cum ați perceput comunitatea tătară din România după participarea la evenimentele sale?
Am aflat și am interacționat prima dată cu reprezentanții Uniunii Tătare la Festivalul Anual al Zilei Comunei Mihail Kogălniceanu. Am participat la numeroase evenimente la care am fost invitați și gazde împreună cu membrii comunității tătare. Ospitalitatea și prietenia arătate nouă au fost nemaipomenite și apreciate foarte mult. Ceea ce am învățat despre comunitatea tătară a fost respectul reciproc și aprecierea față de celălalt cât și valorile comune și prietenia. Cred că oamenii se așteaptă ca noi să nu ne înțelegem din cauza trecutului nostru etnic diferit, însă în pofida diferențelor noastre, avem mult mai multe în comun ca și camarazi barbați și femei. Acest lucru a fost evident la toate aceste evenimente și o pot demostra personal prin respectul pe care i-l port și mi-a fost demonstrat de către Președintele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din Romania, domnul Gelil Eserghep.
Care credeți că este rolul comunităților etnice din România în contextul internațional actual?
Cred că rolul comunităților etnice este ceea ce noi și comunitatea tătară am făcut pe durata acestei misiuni: să ne împărtășim valorile culturale, să învățăm unii de la alții și să realizăm că aveam mult mai multe lucruri în comun decât diferențe și aceste lucruri mărunte creează temeliile prieteniei și respectului reciproc.
Ce v-a impresionat cel mai mult pe perioada misiunii din România?
Cel mai mult am fost impresionat de caracterul progresiv al României, așa cum am menționat și mai devreme, și de faptul că aproape toți românii vorbesc limba engleză. Cunoștințele românilor în ceea ce privește limba engleză sunt superioare față de cunoștințele noastre de limbă română, deși câțiva Pușcași Marini și Marinari și-au îmbunătățit cunoștințele de limba română de-a lungul acestei misiuni.
Ce mesaj aveți, la plecare, pentru tătarii din România?
„Mulțumim!” A fost o deosebită plăcere să ne vizităm împreună cu membrii comunității tătare din România și nu pot să îmi exprim profunda apreciere pentru ospitalitatea și prietenia arătate. „Vă doresc numai bine!”