Dansurile tradițioanele turcești au început să atragă din ce în ce mai mulți tineri prin frumusețea mișcărilor și autenticitatea acestora, fiind transmise din generație în generație în speranța că acestea nu se vor pierde odată cu trecerea timpului. Dobrogea deja este cunoscută pentru diferitele ansambluri din cadrul mai multor etnii care iau naștere și care încântă publicul larg, atât din țară cât și din afara acesteia.
Claudiu-Daniel Popa , student în anul III la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității Ovidius din Constanța (UOC), în prezent dansator la Uniunea Democrată Turcă din România și la Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”, este un tânăr aspirant care a fost atras de această artă, dansul, încă de la vârsta de 14 ani. Pentru Claudiu dansurile au fost la început o simplă joacă fără să conștientizeze că îi plac cu adevărat și că are o înclinație spre acestea. Însă, primul stil de dans pe care l-a practicat a fost, surprinzător, streetdance-ul după cum declară acesta: „Am început cu streetdance-ul și am ajuns, printr-o cunoștință să dansez și la ansambluri de dansuri tradiționale turcești, mai exact la ansamblul <<Delikanlilar>> al Uniunii Democrate Turce din România”. În prezent, acesta face parte din cinci ansambluri diferite, și anume turcesc, tătăresc, românesc, grecesc și machidonesc, fiecare stil de dans în parte reprezentând mândria culturii respective.
„Totul a plecat de la o simplă pasiune”
La început, Claudiu împreună cu un prieten de-al său făceau coregrafii de streetdance pentru alte licee, până când, într-o zi, o fată care făcea parte deja dintr-un ansamblu de dansuri tradiționale turcești i-a remarcat talentul și pasiunea pentru dans, și i-a propus să facă parte din ansamblul lor și să înceapă să descopere acest stil de dans aparte. Inițial acesta a refuzat din cauza schimbării bruște de la un stil la celălalt, fiind și el conștient că nu va fi deloc ușor. Dar după un timp a acceptat gândindu-se că nu are absolut nimic de pierdut, ci doar de câștigat. Și așa a fost, în scurt timp a început să participe la diferite evenimente, atât în țară, cât și în afara acesteia, acumulând experiență, urmând mai apoi să câștige și propriii lui bani.
Acomodarea în „noua familie”, după cum își numește el colegii, a fost una foarte ușoară: „Colegii m-au primit cu brațele deschise, cu toții mi-au sărit în ajutor când aveam vreo nelămurire. Pot spune cu cea mai mare sinceritate că noi, în ansamblu, eram ca o familie și încă suntem chiar dacă unii dintre ei au plecat să își termine studiile în altă parte”. Băiatul a mai susținut că a preluat generațiile tinere cu dorința de a-i crește, forma și a ajunge la nivelul la care sunt ei în momentul de față, dacă nu chiar mai buni: “În ansamblul nostru nu contează etnia pe care o ai, atâta timp cât ai dorința de a dansa ești binevenit oricând. Cine intră în acest ansamblu rămâne în sufletul meu ca și cum ar fi un membru al familiei mele”.
Acesta a mai povestit că a încercat să lucreze și cu alte ansambluri mai exact cu cel al minorității rușilor lipoveni, dar s-a dovedit a fi un adevărat eșec fiind respins din cauza regulilor foarte stricte pe care aceștia le au. În schimb, a colaborat cu Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România, având o colaborare solidă și frumoasă cu ansamblul Qanara din Ovidiu.
Chiar dacă iubește dansul și nu își poate imagina viața fără el, tânărul a menționat că deocamdată acesta rămâne pentru el o pasiune: „Vreau să îmi termin studiile și să încerc să merg pe direcția științelor economice, dar dacă nu o să reușesc să mă afirm și să lucrez în acest domeniu, vreau să îmi deschid o școală de dans și să fac asta toată viața. Indiferent ce se va întâmpla pe viitor, nu voi renunța la dansuri și la stilul de viață activ pe care îl am și în prezent”, a adăugat acesta.
Dansurile îți pot schimba viața brusc în sensul bun al cuvântului, acestea te pot disciplina întâlnind o lume total nouă, dar și frumoasă, care te poate capta pentru totdeauna și care îți poate oferi nenumărate oportunități.
