Născută în Constanţa şi stabilită pentru o vreme în Turcia, unde a studiat Artele, artista Nermin Hogea Susam a revenit în România în anul 2004 şi s-a înscris în Asociaţia Artiştilor Plastici „Amfora” Constanţa.
„Pictura a fost visul meu de-o viaţă. Am 67 de ani, dar am descoperit arta naivă şi am uitat ce vârstă am. Restul nici nu mai contează”, spune Nermin Hogea Susam. Despre viața sa de artist și despre opera sa, Nermin Hogea Susam a acceptat să ne vorbească în cadrul unui interviu.
Când aţi început să pictaţi?
După ce m-am pensionat am început să pictez. Dintodeauna mi-am dorit să mă dedic acestei pasiuni, pictura, după ce ies la pensie și iată că am reuşit. În Alanya – Turcia, unde am locuit o perioadă, am urmat cursuri de pictură la „Royal Arte”. În anul 2000 am făcut aceste cursuri, iar prima mea expoziţie a fost în anul 2005.
Ce teme abordați în lucrările dumneavoatră?
Temele sunt variate, aş vrea să pictez tot ce este frumos, nu neapărat ceva anume. Îmi place natura, îmi plac peisajele, florile, oamenii, animalele. Niciun pictor din lumea asta nu poate picta elemente din natură aşa cum le-a creat Dumnezeu, căteodată mai renunţ deoarece cred că unele lucruri nu le-aş putea reda întocmai. În general îmi reuşesc portretele, peisajele, florile.
Pe lângă temele preferate, în ultima perioadă am început să abordez şi temele orientale, pentru că fac parte din etnia turco-tătară, mă atrag tradiţiile noastre, obiectele vechi legate de specificul nostru. Chiar şi portretele pe care le-am realizat au iz oriental. Cred că acestă temă orientală mă reprezintă deoarece îmi aduc aminte de copilărie, de toate obiectele care mă înconjoară. Nu pictez ca să comercializez, prin lucrările mele doresc să trezesc nostagia în oameni, savoarea unei cafele…
Vorbiţi-ne vă rog despre expoziţiile personale, unde şi când au avut loc?
Cu prima expoziţie personală am debutat în anul 2005 la Constanţa. Acum doi ani am avut şapte expoziţii personale şi expoziţii de grup în diferite locaţii din Constanţa şi Bucureşti, iar pe parcursul anului 2010 am expus lucrările în Crimeea – Ucraina (Stari Qırım). Până în prezent am avut peste 30 de expoziţii.
Ne puteţi dezvălui câteva din proiectele din acest an?
Chiar pe 24 ianuarie, am participat la Expoziţia de artă plastică intitulată „Mozaic”, eveniment organizat de Liga Navală şi Careul Doamnelor la Muzeul Marinei Române, unde am expus câteva din lucrările mele. Vernisajul a reunit lucrările a şase pictori constănţeni, iar eu am participat cu lucrările ce abordează tema orientală. În vara doresc să particip la Tabăra Intenaţională de Pictură care se organizează an de an la Medgidia, iar la Zimnicea, împreună cu alţi pictori de artă naivă, voi participa cu lucrări. Aici, de doi ani încoace organizatorii mă invită an de an.
Culoarea din cuvinte
De multe ori completați pictura cu poezia… Pe când vom asista și la o lansare de carte?
Uneori simt nevoia să scriu, inspirată fiind de o idee sau de un eveniment, parcă „îmi suflă cineva în ureche” ca să zic aşa, scriu fără niciun efort. Sper ca anul acesta să adun toate poeziile într-un volum.
V-aţi gândit şi la un titlu?
Da sigur aş vrea să intitulez volumul „Caleidoscop” deoarece poeziile sunt variate, despre copilărie, despre obiceiuri, despre Revoluţia din decembrie 1989, mai exact am simţit nevoia să scriu ori de căte ori ceva m-a impresionat în mod deosebit. Am şi poezii mai recente. Volumul de versuri va apărea la o editură din Iaşi.
Dumneavostră sunteţi fascinată și de poeziile lui Mihai Eminescu, aţi tradus multe din acestea. Care v-au impresionat în mod deosebit?
Poeziile pe care le-am tradus din licirca eminesciană sunt La Steaua, Dintre sute de catarge, M-ai am un singur dor, De căte ori iubito, De vorbiţi mă fac că nu aud, Criticilor mei. Pentru aceste traduceri doresc să fac un volum separat pentru că am tradus şi din L. Blaga, acesta este un poet pe care nu l-am înţeles de la început, dar după ce l-am înţeles mi-am data seama cât de măreaţă este poezia lui… mă înfioară. Cu cât drag l-am tradus pe Eminescu, tot atât de mult îmi place să traduc şi din Blaga, şi atunci vreau să fac un volum bilingv, poeziile vor fi în română şi turcă.
Ați tradus și operele unor autori turci în limba română. Despre ce este vorba?
Să spunem că aceasta este o altă latură artistică a mea.Este vorba despre traducerile unor piese de teatru ale unor autori de origine turcă.
În cadrul unor ateliere de traducere care au avut loc la Istanbul, la Institutul Cultural „D.Cantemir”, am fost invitată de câteva ori şi am cunoscut un dramaturg turc, Tunger Gϋcenoğlu, care dorea ca piesele lui să fie traduse şi în limba româna, deorece au fost traduse în foarte multe ţări. Până în prezent i-am tradus două piese de teatru dintre care una a fost jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Piesa se numeşte „Avalanşa”, iar actriţa care a avut rolul principal, Ana Ciontea, a câştigat anul trecut premiul UNITER. Am participat şi la premiera piesei, aveam impresia că nu despre mine este vorba, asta simt de fiecare dată. O altă piesă de teatru pe care am tradus-o din acelaşi autor se intitulează „Adăpostul pentru femei” și sper ca şi aceasta să aibă acelaşi succes ca şi prima piesă.
Doriţi să transmiteţi un mesaj cititorilor noştri?
Plecând de la premisa că „Dragostea trece prin stomac”, iar cultura reprezintă hrana noastră spirituală, aş dori ca oamenii să se implice mai mult în cultură, să descoperim tot timpul ceva nou. În aceeaşi măsură doresc ca citorii dumneavoastră să se implice mai mult în acest plan cultural, să citească mai mult şi să colaboreze, să comunice.
Aveţi un slogan după care vă ghidaţi în viaţă?
Regina Isabela a Spaniei i-a spus lui Cristofor Columb, când a plecat să descopere pământuri noi, astfel: „Plutește drept înainte și dacă pământul pe care îl cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala“.
Eu după acest slogan mă conduc și tot ce mi-am propus am realizat. Arta a avut locul ei, toată viața m-am gândit să pot picta, să pot scrie…